„Manhattan” – O explozie urbană din metal, memorie și haos controlat

de Claudiu Oteleanu

    Există lucrări care vorbesc în șoaptă. „Manhattan”, a lui Călin Nițu, nu e una dintre ele.
Aici avem de-a face cu o lucrare care țipă, pulsează, trăiește, și o face din materiale pe care civilizația urbană le aruncă fără să se gândească vreo clipă la potențialul lor estetic. 

Artistul transformă rebutul în revelație, fierul în vibrație, iar metalul în poezie brutalistă.

    De la primul contact vizual, îți sare în ochi arhitectura organică a lucării: o „pădure” de holșuruburi ridicată vertical, ca un skyline newyorkez, emergent dintr-o mare haotică de forme rectangulare – carcase de casete audio, piese moarte din epoca analogică. 

    Este un Manhattan în miniatură, dar făcut din memorie, din zgomot, din praf și din istoria unei epoci care a învârtit banda magnetică cu aceeași viteză cu care lumea de azi învârte algoritmii.

Materialele – aruncați de lume, recuperați de artă

Ceea ce alții au aruncat, Nițu adună și reîncarcă simbolic:
– carcase de casete audio, relicve ale unei memorii afective;
– holșuruburi, șuruburi grele, cu vârfurile ridicate ca niște zgârie-nori gata să sfâșie cerul;
– cuie și elemente metalice, reînsuflețite într-o compoziție care transformă mecanicul în biologic;
– straturi de vopsea turnate prin tehnica „aruncării”, care dau dinamism, violență cromatică, viață.

    Roșul țipă, negrul adâncește, verdele pulsează, iar albul din fundal ține totul într-o tensiune aproape electrică. E o explozie de Jackson Pollock trecută printr-o minte arhitecturală și un suflet metalic.

O lucrare despre verticalitate, rănire, renaștere

    Holșuruburile sunt la fel de mult clădiri cât sunt și spini, arme, turnuri, speranțe sau amenințări. Manhattan-ul lui Nițu nu e doar o replică urbană, ci o metaforă a lumii moderne:

• verticala care domină,

• agresivitatea orașului,

• presiunea,

• ambiția,

• strălucirea,

• prăbușirea potențială.

    E un oraș care crește din ruinele propriei memorii tehnologice – casetele. Sunetul devine zgârie-nori, ritmul devine arhitectură, iar haosul devine ordine estetică.

Un obiect care nu se privește, se simte

Din laterale, din detaliile fotografiilor, vezi cum lumina se joacă pe filetele șuruburilor. 

Ele devin fibra unei lumi care clipește, respiră și aproape că vibrează.
Privită de sus, lucrarea e o hartă.
Privită din față, e o junglă metalică.
Privită din lateral, e un avertisment.

„Manhattan” este un oraș ridicat din resturi.
Exact cum sunt, de fapt, toate marile orașe ale lumii.

                                                Manhattan - Calin Nitu